Un important concept organismic enunţat recent este cel de câmpuri morfogenetice, care explică modul cum iau naştere formele caracteristice ale embrionilor.
Întreaga existenţă este plină de prezenţa culorilor: culorile din natură, culorile obiectelor din casă, culorile hainelor pe care le purtăm, culorile automobilelor.
Transmutarea şi sublimarea potenţialului creator implică transformarea secreţiilor sexuale în energie subtilă, care apoi este direcţionată ascendent.
Ciclul fizic-vital al bioritmului uman corespunde variaţiei forţei fizice, a vitalităţii, rapidităţii şi performanţelor fizice, a rezistenţei la acţiunile agenţilor patogeni.
Sucurile preparate din fructe şi legume proaspete şi crude sunt necesare pentru orice alimentaţie, chiar dacă nu urmăm o dietă şi mâncăm ce dorim.
Cunoscute mai ales pentru valoarea terapeutică, frunzele de salvie au multiple utilizări condimentare, pornind de la folosirea lor în salate de fructe sau legume.
Prin realizarea unui studiu recent cercetatorii au urmarit sa sensibilizeze oamenii pentru a fi mai atenti la nivelul de sare al alimentelor pe care le aleg.
Stiinta nutritiei din secolul 20 a fost capabila sa prezinte in detaliu mai multe aspecte legate de influenta alimentatiei asupra organismului uman.
Intre factorii ce contribuie la cresterea longevitatii, mentionam echilibrul fizic reflectat printr-o hranire sanatoasa, bazata pe alimentatie naturala vegetariana.
Importanţa apei potabile pure şi a aerului curat şi legătura dintre mizeria corelată cu suprapopularea şi bolile infecţioase erau cunoscute.
Datele statistice arată că cei care s-au lăsat de fumat la un anumit moment dat revin la un grad de risc mult mai mic de a muri de atac de cord.
Alimentatia naturala si longevitatea
Tradiţia ayurvedică ne indică faptul că pentru menţinerea unei excelente stări de sănătate este foarte bine să facem baie frecvent.
Modalitati
Din cele mai vechi timpuri omenirea a cautat sa afle secretul longevitatii. Mari intelepti ayurvedici au indicat faptul ca este in noi insine.
Cercetătorii britanicii au constatat un aspect surprinzător: viaţa lungă a omului este rezervată mai ales persoanelor cu un mic surplus în greutate.
Reţeta sarmalelor vegetariene constă în a pregăti o umplutură, care are de obicei la bază orezul, care se înfăşoară în foi, de obicei de varză.
Ayurveda ne subliniază rolul apei în purificarea corpului şi în procesele de eliminare a toxinelor. Principalul inamic al uei sănătaţii bune este acumularea de toxine.
Ayurveda examinează întotdeauna omul ca un întreg complex şi dinamic. Armonia întregului se reflectă astfel în bunăstarea părţilor componente.
Somatometria poate fi definită simplu ca fiind disciplina care se ocupă cu măsurarea dimensiunilor corpului uman şi ale segmentelor sale constitutive.
Tradiţia sistemului Ayurveda ne învaţă faptul că informaţia primară despre un aliment este în primul rând conţinută în gustul specific pe care acel aliment îl are.
Sistemul tradiţional Ayurveda constituie, în egală măsură, atât o ştiinţa precisă şi foarte bine fundamentată, cât şi o veritabilă artă a vindecării.
Ştiinţa sistemului Ayurveda reflectă realitatea vieţii umane, prin intermediul cunoaşterii unor principii fundamentale care se manifestă în natură, atât în fiinţa umană, cât şi în afara ei.
Intensitatea amprentării informaţionale asupra trupului creşte în mod proporţional cu gradul de conştienţă care este manifestat în momentul prezent.
Ayurveda
În tradiţia spirituală orientală, înţeleptul Atreya este un mare realizat spiritual şi totodată un mare vindecător, care a revelat fiinţelor umane adevăruri fundamentale.
În Ayurveda, termenul sanscrit sattva este utilizat pentru a indica toate acele stări care sunt pe deplin armonioase, având deci sensul general de "armonie".
Bruce Lipton, expert în biologie celulară la Şcoala de Medicină a Universităţii Wisconsin, a pus bazele cercetării şi studierii unei noi ştiinţe, numită epigenetică.
Dr. Sonia Lupien a studiat efectele stresului cronic asupra memoriei si a constatat ca excesul folosirii facultăţilor mentale alterează buna funcţionare a memoriei.
Cursul de AYURVEDA este structurat pe module de curs (modul 1, modul 2, etc.), în vederea unei pregatiri intensive si temeinice, de durata.
Cursurile si seminariile de Ayurveda se adreseaza atat studentilor si elevilor care doresc sa dobandeasca noi cunostinte de specialitate din Ayurveda.
Ayurveda este „Stiinţa vieţii”. Cuvântul sanscrit provine din asocierea cuvintelor ayus (care înseamnă „viaţă”) şi veda (care înseamnă „ştiinţă”).
În conformitate cu invataturile stiintei milenare ayurvedice, in fiecare an calendaristic, in jurul datei de 15 februarie a fiecarui an incepe un nou ciclu vital anual.
Un genetician de la Universitatea Cambridge, Aubrey de Grey, afirmă că oamenii ar putea trăi până la 1.000 de ani.
Longevitatea este un concept complex ce implica mentinerea sanatatii prin evitarea bolilor, prin mentinerea functiilor fizice si cognitive la un nivel ridicat.
AYUS GRUP - ROMÂNIA
centru de perfectionare si pregatire de specialitate în Ayurveda
cursuri si seminarii de specialitate pentru aprofundarea cunoasterii diferitelor ramuri ale sistemului tradițional Ayurveda
© Powered by Anima Soft & Ayus Grup - Romania 2003-2017 informatii si recenzii
Importanţa apei curate şi a igienei
Factorii sanatosi de mediu
Importanţa apei potabile pure şi a aerului curat, precum şi legătura dintre mizeria corelată cu suprapopularea şi bolile infecţioase erau cunoscute din vechime. Excavaţiile de la Mohenjodaro şi Harappa (cca. 2500 î.e.n.) indică existenţa unor oraşe bine organizate, cu un sistem complex de apeducte pentru furnizarea apei, dotate şi cu un sistem de latrine şi drenaj. În Ramayana, străvechiul poem hindus, se indică existenţa unui loc numit Laxmana în care se face referire la un anumit păcat, care era „chiar mai mare decât păcatul poluării apei potabile”. Ceea ce ne arată gravitatea acţiunii de poluare a apei.
De asemenea, romanii au înţeles bine care era legătura dintre mlaştinile existente în jurul Romei (care erau zone pline de ţânţari) şi malarie. Astfel că, din secolul 7 î.e.n. le-au drenat. În secolul al 6 lea î.e.n. Roma era dotată cu o reţea conducte subterane, inclusiv conducta principală, Cloaca Maxima. Tibrul, ca sursă de apă, a fost înlocuit de apeducte care aduceau apă pură de la depărtare. În secolul al 2-lea e.n., 14 astfel de apeducte alimentau Roma cu aproximativ 40 milioane de galoane de apă pe zi. Săracii cărau apa de la fântânile publice, bogaţii aveau conducte în casele lor. Din nefericire, tradiţia indiană şi romană în ceea ce priveşte igiena şi sănătatea publică s-au pierdut apoi, iar contaminarea apei potabile a dus la mizerie şi decădere, până în pragul secolului XX.
Notiunea de sanatate publica
Cristalizarea noţiunii de sănătate publică s-a produs în Anglia în jurul anului 1840. Dezavantajele revoluţiei industriale pe de o parte şi frecventele epidemii de holeră pe de altă parte, au dus la o creştere şi dezvoltare rapidă a mişcării de sănătate publică în lumea vestică. Mizeria a fost considerată cel mai mare duşman al omenirii. Ideea că mediul înconjurător putea fi o importantă sursă de boală a apărut de mai bine de un secol.
În 1719, când ciuma a izbucnit din nou în sudul Europei, Richard Meade a propus nu numai o aplicare mai rapidă a măsurilor tradiţionale de izolare şi carantină, dar şi o îmbunătăţire mai extinsă a vieţii comunităţii: locuinţe mai bune, curăţenie, ventilaţie şi dezinfecţie. Probabil cea mai importantă lucrare este cea a lui Edwin Chadwick, din 1842, „Raport asupra condiţiilor sanitare ale populaţiei muncitoare din Marea Britanie”. Documentul examina relaţia dintre condiţiile de mediu şi starea sănătăţii. Conform standardelor actuale, lucrarea are multe deficienţe, dar este totuşi o lucrare ştiinţifică de epidemiologie.
Eficienta masurilor de igiena
Eficienţa măsurilor de igienă au căpătat un sens practic din momentul în care Pasteur a stabilit originea bacteriană a bolilor infecţioase. Microbiologia a reprezentat sursa măsurilor preventive şi terapeutice, dar a contribuit din plin şi în igienă, care era chiar mai importantă pentru comunitate, de exemplu arătând modul în care infecţiile se răspândesc şi făcând posibilă identificarea specifică a bolilor, inclusiv a prezenţei lor nemanifestate în „purtători”. Măsurile de igienă au contribuit la scăderea cu cel puţin o cincime a mortalităţii începând de la mijlocul secolului 19.
Acest procent este asociat bolilor cauzate de consumul de apă şi alimente infestate. Astfel a fost înţeleasă şi mai profund ideea străveche conform căreia apa curată şi igiena au un rol esenţial pentru menţinerea sănătăţii omului. Cu toate acestea, în prezent poluarea apelor continuă să se desfăşoare cu toate că omul are cunoştinţe mult mai vaste decât în trecut.